La această întrebare au încercat să răspundă participanţii la dezbaterea Demos care a avut loc la Iași, pe data de 5 octombrie 2016, la Meru. România are aproape cel mai mare procent de persoane vulnerabile şi aflate în risc de sărăcie din Uniunea Europeană, aproape 40%. 40% dintre cetăţeni se întreţin cu greu, sunt marginalizaţi, precari, bolnavi, cu educaţie precară, izolaţi de comunităţi, cu şanse puţine să se împlinească şi să participe la viaţa socială, politică şi economică. Statul social nu este însă destinat doar acestora, ci tuturor. Este garanţia că societatea este integrată, coezivă şi creează legături sociale şi oportunităţi.
Diana Mărgărit a definit statul social și a rolul pe care îl joacă alocările bugetare de către executiv în principalele sectoare cu o puternică amprentă socială, precum educație, sănătate, ajutoare sociale, șomaj, pensii etc. De asemenea, a fost prezentată şi situaţia României în aceste domenii, comparativ cu alte state europene și ale lumii, potrivit rapoartelor emise de Banca Mondială și Comisia Europeană.
Andrei Țăranu s-a concentrat asupra solidarității în spațiul românesc, înainte și după căderea comunismului. Acesta a evidențiat faptul că lipsa culturii solidarității din zilele noastre este rezultatul, printre altele, şi a moștenirii comuniste care a adâncit clivajele sociale dintre categoria celor favorizați de relațiile de partid și politica obedienței, pe de o parte și cei considerați indezirabili sau irelevanți pentru politica partidului, pe de altă parte.
Claudiu Crăciun a identificat obstacolele care stau în calea dezvoltării statului social: tratarea acestuia ca o rămăşiţă a comunismului, condiţionarea lui de nivelul de creştere economică şi respectiv, a limitării gradului ridicat a corupției, două condiţionări care îi amână la nesfârşit dezvoltarea. Experienţa istorică arată că statele sociale au fost construite în perioadă de criză şi sărăcie, şi au stat motoare ale dezvoltării economice şi nu au fost un rezultat al acesteia. Consolidarea democratică este imposibilă în lipsa unei coeziuni socio-economice. Statul social trebuie să fie o prioritate alături de dezvoltare economică și de diminuarea nivelului corupției, iar obstacolele pot fi depășite prin implicarea societății civile, a unor sindicate reformate şi a unor forţe politice noi în sprijinul acestuia.
Ionuț Tudor a reamintit că definirea constituțională conform căreia “Romania este stat de drept, democratic si social” arată că statul social reprezintă complementul necesar al statului de drept și democrației. Doar prin integrarea celor trei dimensiuni, un stat se poate considera ca garantând demnitatea cetățenilor săi. Dacă construcția statului de drept a fost considerată ca fiind primejduită de diferiți factori, precum corupția, luându-se măsuri instituționale ferme în acest sens, problema statului social a fost plasată în subsidiar, apreciată ca o chestiune secundară guvernării sau preocupării politice, implicit nealocându-i-se fondurile necesare. Sarcina politica urgentă este de a repara aceasta disproporție.
De asemenea au fost discutate probleme precum situația nivelului pensiilor, a salariului minim și ajutorului de șomaj, măsurile guvernamentale de încurajare a investițiilor străine și efectele produse la nivelului statului și al comunităților locale, eficiența direcțiilor naționale și locale concentrate pe măsuri sociale și protecția anumitor categorii vulnerabile (copii, femei, săraci etc.).
