Într-o poziție anterioară, Platforma Demos a evaluat critic propunerile făcute de Dacian Cioloș, cele care constituie nucleul unui posibil program de guvernare (aici). PSD a lansat un proiect de guvernare cu mai multe secţiuni, dintre care cea mai relevantă și dezvoltată este cea legată de economie şi fiscalitate (aici). Considerăm că oricare ar fi criteriile de evaluare ale unui partid sau lider politic, programele politice trebuie să fie luate în serios.
Lucrul cel mai clar din programul PSD este că nu înțelege și nu își asumă problemele fundamentale ale societății românești, având o viziune economic-fiscală total defazată în raport cu acestea. Ne propune o abordare incoerentă și contradictorie, care combină în largă măsură iniţiative care privilegiază anumite interese și agenți economici, cu măsuri insuficiente de protecție a categoriilor vulnerabile. Programul propune proiecții economice fanteziste și măsuri punctuale ce oscilează între irelevant și nociv.
Partidul Social Democrat începe lista de propuneri cu o statistică înșelătoare a ratei creșterii economice în tranziție, indicând triumfalist că guvernările pe care le-a gestionat au fost cele mai performante. Pleacă astfel de la supoziţia greşită ca un nivel crescut al creşterii economice atrage după sine şi distribuţia justă a acestei creşteri. Concentrarea pe acest indicator nu prezintă starea bunăstării generale a societății ca dovadă existenţa şi persistenţa unor probleme precum împărțirea inegală a veniturilor, nivelul de sărăcie, migrația, starea de sănătate, accesul la serviciile publice, distrugerea mediului și a biodiversității. Statisticile ne arată de fapt că tranziția a fost un dezastru economic, social și ecologic, unul pentru care același PSD nu se simte deloc responsabil. Creșterea economică coexistă cu cele mai mari niveluri ale sărăciei, migrației și inegalităților din UE, iar PSD-ul nu va face nimic să le combată. Mai mult, politicile macroeconomice au fost similare de la o guvernare la alta, păstrandu-se liniile transpartinice de acțiune – privatizări eșuate, lipsa investițiilor în infrastructură, subfinanțarea serviciilor publice, precarizarea angajaților. PSD, ca şi PNL, a stimulat diferite rente și bule nesustenabile care au umflat statisticile și buzunarele clientelei fără un efect pozitiv pe termen lung pentru întreaga societate. Programul propus de PSD ne arată că nu ne putem aștepta la altceva nici în următorii ani.
În privința deficitului bugetar, PSD își propune o țintă de 2% până în 2020. România și-ar asuma astfel o țintă exagerată și inutilă, în timp ce criteriile de convergență europeană includ o limită superioară de 3% din PIB. Aderarea României la euro este îndepărtată. Avem încă o marjă de manevră importantă pe care o putem folosi. Mai mult, tendințele economice europene actuale sunt favorabile investițiilor care să ajute la recuperarea post-criză. Planul Junker este o dovadă în acest sens. Mai multe țări membre ale zonei Euro, mult mai dezvoltate ca România, au deficite mai mari de 3%. Fără să fim adepții unei deficit bugetar mare, este absurdă renunțarea la investiții dedicate dezvoltării socio-economice în favoarea unui conformism care nu folosește nimănui. Istoria recentă, inclusiv cea a anilor 80, repetată apoi începând cu 2009-2010, arată că austeritatatea este o piedică serioasă în calea dezvoltării.
Inadecvarea propunerilor PSD este și mai serioasă în cazul taxării și impozitării. În condițiile în care veniturile obţinute din taxe şi contribuţii sociale sunt aproape cele mai scăzute din Uniunea Europeană, ca proporţie din PIB şi în cifre absolute, frenezia anti-taxe nu este numai greu de explicat ci și periculoasă. România extrăgea în 2015, 28% din PIB, fiind pe penultimul loc în Europa, în timp ce ţările cele mai dezvoltate obţineau aproape dublu – Franţa, Danemarca şi Belgia – între 45 şi 50%; Austria, Suedia, Finlanda, Italia şi Germania – între 40 şi 45%, iar media europeană este la 42% (date aici). Datorită capacității administrative scăzute și ignorate de toate guvernările, inclusiv a PSD, statul este sever subfinanțat. Paradisurile fiscale sunt pline de bani din România, multinaționalele își optimizează fiscal bugetele și plătesc sume infime ca impozit pe profit, munca este supraimpozitată, iar proprietatea foarte puțin, evaziunea fiscală și criminalitatea economică sunt foarte răspândite. Bugetul Romaniei este o sită care prinde doar o mică parte din fluxurile financiare şi venituri, datorită unui amestec de incompetență și complicitate a politicienilor. Astfel, suntem cu totii privați de servicii publice esențiale, de investiții de care toată societatea are nevoie, aparatul bugetar este subfinanțat, iar cei care se află în dificultate nu pot fi ajutați. Este o stare de austeritate permanentă indusă de PSD și de alte partide aflate la guvernare.
Prin propunerile sale, PSD-ul vrea să agraveze această problemă, micșorând taxele și impozitele unde nu ar fi nevoie, evitând cu grijă zonele în care chiar este nevoie de o creștere a acestora. De exemplu, este prevăzută scăderea taxei pe transferul de proprietate, eliminarea completă a impozitelor pe dividende, scăderea TVA-ului pentru publicitate la 9%, dar chestiunea redevenţelor este doar menţionată, fără a fi clară direcţia reformării nivelului şi administrării acestora. In ceea ce priveşte colectarea impozitelor pe venit/avere, colectăm doar aproximativ o treime din media UE, în special când ne referim la impozitele pe venit ale persoanelor fizice, care reprezintă doar 3,7% din PIB faţă de 9,4% media europeană.
PSD propune impozit zero (0%) pentru toate salariile brute mai mici de 2000 de lei. Aceasta înseamnă că vor fi scutite de la plata impozitului pe venit 4.700.000 de contracte dintr-un total de 6.150.000 (date de la Inspecţia Muncii din martie 2016). Impactul asupra bugetului şi al încasărilor ar fi devastator. La aceasta se adaugă şi scaderea impozitului pentru salariile mai mari de 2000 de RON brut de la 16% la 10%, ceea ce va însemna că încasările din impozitele pe venituri în România vor tinde spre zero.
Cu același ton triumfalist, PSD promite cea mai mică povară fiscală din Uniunea Europeană. Reducerea sau mărirea impozitelor nu pot fi un scop în sine. Cu atât mai mult pentru un partid ce se pretinde social-democrat, nivelul impozitării ar trebui să plece de la o anumită viziune privind politicile de coeziune, de redistribuție și dezvoltare a serviciilor publice. Un partid serios aflat la guvernare își concepe politica impozitării în funcție de obiectivele pe care și le asumă. Iar PSD-ul nu-şi asumă nimic. Concentrarea obsesivă pe reducerea impozitelor denotă, de aceea, abandonarea oricărei intenții de consolidare a serviciilor publice și de reducere a sărăciei. Ignorând masivele crize sociale ale României, PSD şi-a creat un program pentru liderii săi și pentru clientela sa politică şi economică.
Programul economic al PSD nici măcar nu menționează reanalizarea Codului Muncii și a Legii Dialogului Social implementate de Guvernul Boc (o promisiune neîmplinită a guvernului Ponta), care au favorizat angajatorii în detrimentul angajaților și al sindicatelor. Sindicatele, organizații esențiale în protejarea drepturilor angajaților, abia sunt menționate în trecere și nicio măsură țintită către îmbunătățirea capacității lor de a apăra drepturile angajaților nu apare în program. Acest lucru confirmă deriva PSD şi neînţelegerea rolului protecţiei şi reprezentării angajaţilor într-un proces economic echilibrat, în care munca şi viaţa decentă se completează cu o performanţă economică solidă. Această omisiune reflectă asocierea PSD-ului cu patronatele şi companiile, foarte numeroase de altfel, care aleg să obţină profit prin plata scăzută şi condiţii de muncă necorespunzătoare pentru angajaţi. Această asociere reprezintă coloana vertebrală a modelului economic bazat pe mâna de lucru ieftină, responsabil pentru stagnarea economică, creşterea sărăciei şi a inegalităţii. Şi mai grav, PSD, în calitate de partid social democrat, pretinde că apără angajaţii şi promovează un model economic echitabil. Realitatea este însă cu totul alta.
În privinţa pensiilor, programul PSD este incomplet. Creșterea punctului de pensie este binevenită, deși această creștere nu rezolvă inechitatea total inacceptabilă dintre pensionari. Reamintim că există sute de mii de persoane vârstnice, în jur de 500.000, care au pensii de agricultor de aproximativ 400 RON, care nu asigură nici minima subzistență, în timp ce foști angajați ai poliției, ai armatei, ai securității comuniste, ai procuraturii, primesc pensii speciale de mii de euro. Nivelul pensiilor agricultorilor trebuie mărit și corelat cu costul real al unei vieți decente, iar pensiile speciale trebuie eliminate.
Principalul vector de dezvoltare al ţării pare să fie un nou înfiinţat Fond Suveran de DezvoItare şi Investiţii (aici). Fondurile de acest tip pot fi folositoare în principal atunci când o economie se confruntă cu excedente bugetare provenite din resurse estimate a fi temporare; este un instrument prin care naţiunile au grijă să-şi valorifice cât mai eficient excedentele curente (de obicei excepţionale) pentru a susţine economia atunci când excedentele dispar. Exemplul cel mai întâlnit în lume este fondul suveran alimentat din valorificarea resurselor naturale iar în Europa sunt doar două ţări cu astfel de fonduri: Norvegia (non-UE, cel mai mare fond, bazat pe venituri din petrol) şi Irlanda. Un fond suveran creat din valorificarea resurselor naturale epuizabile şi vânzarea participaţiilor statului poate fi oportun, dar nu alimentarea lui cu dividendele obţinute de la companiile cu participaţii ale statului. Bugetul de stat pierde astfel resurse importante – cota parte din profiturile companiilor cu participaţii de stat (10 mld. conform programului PSD) care vor fi re-investite în acest fond în loc să contribuie la acoperirea cheltuielilor bugetare curente.
Lipsa de substanţă a propunerilor PSD se reflectă şi în propunerile privind infrastructura de mediu (aici). O primă măsură pentru cei 4 ani de guvernare este aceea de împădurire a 50.000 de hectare, la un preț exorbitant pe hectar de 5800 Euro (de cel puţin 3 ori mai mult decat un cost real). Măsurile de împădurire vin ca urmare a nemulțumirilor exprimate adesea de cetăţeni privind tăierile ilegale și exportul de masă lemnoasă. Cu toate acestea, programul nu prevede niciun fel de măsură de stopare a acestui fenomen, de conservare și protejare a pădurii. Cum de altfel nu există niciun fel de prevedere cu privire la ariile protejate și conservarea biodiversității.
O altă măsură a programului de guvernare este cea a gestionării deșeurilor prin proiecte de consolidare și extindere a sistemelor integrate de management al deșeurilor, a căror finanțare este estimată a fi asigurată din Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM). Guvernul Ponta avea obligația încă din 2013 să realizeze Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, ca o condiționalitate ex-ante de accesare a fondurilor, lucru care nu s-a întâmplat și care datorită întârzierilor, inclusiv pe mandatul guvernului Cioloș, ar putea conduce la o mega-dezangajare pentru România în valoare de 2,89 miliarde euro (fondurilor pentru managementul deșeurilor şi al apelor). Aspecte precum reciclarea deșeurilor sau calitatea aerului în marile orașe, unde România se află în procedura de infringement nici nu sunt menționate în programul de guvernare. Cum de altfel nici problematica schimbărilor climatice nu reprezintă o prioritate pentru viitoarea guvernare PSD. Lucrul acesta reieșind foarte clar din capitolul Energie, unde prioritare sunt investițiile în termocentralele Mintia și Paroșeni, ambele falimentare la acest moment și care împiedică dezvoltarea energiei curate din surse regenerabile.
Programul PSD trădează profilul unui partid care trăieşte într-un prezent perpetuu în care ignoră greşelile şi deciziile greşite pe care le-a luat de-a lungul acestei tranziţii. Greşeli care au făcut mulţi oameni să sufere, să îndure mizeria sau să caute calea străinătăţii. Atunci când vorbeşte despre viitor, PSD-ul pare că se referă la altă societate decât cea românească, una care îşi permite să taie haotic taxele şi impozitele şi să susţină austeritatea permanentă care i-a fost impusă. Cetăţenii au probleme serioase – sunt săraci şi au un viitor incert, au o stare de sănătate din ce în ce mai precară, iar accesul la educaţie este limitat. Statul român este unul slab, incapabil să obţină resursele necesare pentru administrare și dezvoltare. Pentru a rezolva crizele structurale ale societăţii am schiţat un program care se poate găsi aici. În acest program, dezvoltarea economică, serviciile publice, drepturile şi libertăţile şi responsabilitatea ecologică sunt integrate într-o viziune a coeziunii sociale şi demnităţii umane. Este însă trist că PSD, partidul care astăzi este în situaţia de a influenţa direcţia acestei ţări, este incapabil sau lipsit de voinţa de a o face.
Credit foto: Vlad Petri
