Se împlinesc 30 de ani de la revolta anticomunistă a muncitorilor brașoveni. Un protest amplu îndreptat împotriva partidului unic, represiunii de stat, privilegiilor nomenclaturii și austerității economice care avea să prefigureze evenimentele sângeroase din decembrie 1989.
Astăzi, celebrăm curajul și solidaritatea muncitorilor brașoveni. Pornită ca o grevă esențialmente sindicală, revolta muncitorilor de pe platforma Întreprinderii de Autocamioane „Steagul Roșu” Brașov a avut, înainte de toate, o identitate muncitorească. Ieșind însă din câmpul propagandei, care își adjudecase monopolul asupra definirii „Muncitorului”, furia revendicativă a stegarilor a avut simultan o dimensiune socială larg împărtășită, dar mai ales a reușit să-și descopere o identitate politică. Protestul muncitorilor brașoveni se diferențiază de cel al minerilor din 1977 prin faptul că a dobândit o dimensiune politică dincolo de cadrul sindical-revendicativ al drepturilor și libertăților muncitorești. Astfel, protestul muncitorilor brașoveni din 15 noiembrie 1987 intră în sfera drepturilor și libertăților civile, fiind un moment definitoriu care a marcat transformarea lor în muncitori/cetățeni cu o pregnantă conștiință politico-civică.
De altfel, acest lucru reiese și din documentele elaborate de aparatul represiv (Securitate și Miliție) după 15 noiembrie 1987, care nu le-a recunoscut statutul de muncitori (sau apartenența la mișcarea muncitorească), calificându-i/stigmatizându-i drept „elemente anarhice”, „elemente marginale”, „huligani”, „alcoolici”, „dușmani ai regimului”. Cu alte cuvinte, prin asumarea publică a responsabilității politice și civice, stegarii au ales să devină „dușmanii orânduirii de partid și de stat”.
Salutăm oamenii curajoși care au protestat în 1987 la Brașov și care, mulți dintre ei, au avut de suferit în urma acestei revolte.
Foto: Fundaţia Academia Civică
