Ziua naţională a României ne reamintește că speranţa s-a născut din suferinţă. La finalul Primului Război Mondial, care a sacrificat inutil milioane de vieţi şi a distrus câteva generaţii, oamenii doreau pace, prosperitate şi o viaţă mai bună. Proclamaţia de la Alba Iulia, documentul fondator al României unite şi moderne, pe care o sărbătorim astăzi, prevedea principii care îşi păstrează valoarea şi astăzi: reprezentarea etniilor, egalitatea confesiunilor, votul universal, libertatea presei, a exprimării şi întrunirii, reforma agrară prin împroprietărirea ţăranilor, drepturi acordate muncitorilor (Proclamaţia integrală aici).
România devenea o ţară cu teritoriu mărit, încorporând regiuni cu tradiții diverse și populație compozită. O nouă Constituţie a fost adoptată în 1923, însă noua democraţie instaurată nu a rezistat suficient, nu s-a maturizat. Dezvoltarea nu a atins păturile sărace, urbane şi rurale deopotrivă, semnele modernizării coexistând cu cele mai dure condiţii de viaţă posibile. Contextul intern şi internaţional a favorizat apariţia forţelor care credeau în supremaţia unei rase, a unui grup etnic şi a unei religii, sacrificând demnitatea umană, drepturile, egalitatea, libertatea şi solidaritatea. Partidele interbelice democrate şi parlamentarismul nu au reuşit să reziste asaltului autoritar regal şi militar. Perioada interbelică este, mai degrabă, un mit decât o realitate socială, economică sau politică ideală.
1 decembrie rămâne, totuși, un moment al speranței unei vieți mai bune pentru cât mai mulți oameni. E momentul când realizăm că existența noastră individuală este doar o parte din viața socială care aparține tuturor și care depinde de noi toți. În ultimii 26 de ani, această dată reactualizează importanța unității naționale. Un model de unitate care de multe ori a exclus şi nu a inclus diversitatea. La aproape 100 de ani de atunci, realizăm că unitatea a devenit, mai degrabă, prilej de festivism militar sau un slogan politic meschin. Unele zone ale țării sunt foarte sărace, iar altele bogate. Este încă foarte greu sa călătoreşti între regiunile istorice. Societatea este divizată: între tineri şi bătrâni, între cei care muncesc în sectorul public, și cei care lucrează în mediul privat, între cei care trăiesc în oraşe şi cei care trăiesc la sat, între cei care au rămas în ţară şi cei care au plecat.
În fața acestor inegalități, decalaje îngrijorătoare și false conflicte întreținute politic, lansăm un mesaj de solidaritate, cooperare şi înţelegere. Nu putem merge mai departe decât dacă mergem împreună. O ţară de care suntem mândri este aceea unde toţi copiii merg la şcoală, unde nimeni nu suferă fără a fi tratat, unde se poate munci şi trăi decent, unde cei aflaţi în nevoie nu sunt singuri, unde suntem liberi de violență domestică, politică şi socială. Ne dorim o ţară care îşi vede lipsurile şi se străduieşte să le îndrepte. O ţară deschisă către lume, a tuturor celor care s-au născut sau au ales să trăiască aici.
La mulţi ani, concetăţeni!
Foto: Samoilă Mârza
