La 28 de ani de la Revoluţia din 1989, singura sângeroasă dintre revoltele care au înlăturat regimurile comuniste din Estul Europei, constatăm cu tristeţe că libertatea şi democraţia obţinute cu un preţ greu nu sunt însoţite de prosperitate, dezvoltare, dreptate socială şi istorică.
Sunt oameni care au început să se îndoiască de capacitatea cetăţenilor de a se mobiliza şi chiar de a se sacrifica în momentele cheie ale istoriei. Sunt oameni care cred că istoria, inclusiv cea a noastră, este planificată şi controlată. Dar ceea ce s-a întâmplat în 1989 a fost altceva. Fără sacrificiul semenilor noştri în momentele de cumpănă şi pericol (15-22 decembrie), istoria noastră ar fi fost alta. Ei, nu cei care s-au instalat la putere sunt cei care au făcut Revoluţia.
Viziunea revoluționarilor, reflectată în Proclamaţiile de la Timişoara, merită amintită: libertatea politică trebuie însoțită de justiție socială și echitate economică, nu de implementarea unor politici care să adâncească diferențele economico-sociale (Proclamaţia FDR, Proclamaţia de la Timişoara). Tranziţia care a urmat i-a făcut pe mulţi să regrete perioada comunistă. Principalul motiv al acestuia este eşecul de a construi un stat social autentic şi o societate a egalităţii, libertăţii şi demnităţii. Oamenii au fost abandonaţi şi sacrificaţi de elita politică şi economică a ţării, construită pe rămăşiţele fostului regim, profitoare cinică a acestei tranziţii. Împreună cu ei, nu regretăm comunismul, ci eşecul de a construi o societate justă în noul context democratic şi pluralist. Acest eşec ne îndeamnă nu la pasivitate, ci la acţiune.
Momentul 1989 şi ce a urmat imediat reprezintă un moment greu şi extraordinar, unul în care durerea şi teama s-au amestecat cu speranţa şi solidaritatea. Avem o datorie morală de a continua lupta pentru drepturi şi libertăţi, pentru instituţii responsabile, pentru şanse şi oportunităţi echitabile pentru toţi concetăţenii noştri. În 1989 nu s-a murit pentru o societate a privilegiilor, pentru inegalitate, sărăcie şi austeritate, pentru plecarea a milioane de oameni în străinătate, pentru instituţii de forţă prea puternice, pentru un sistem de justiţie care nu este capabil nici măcar să judece dosarul Revoluţiei. Este dreptul, dar şi responsabilitatea noastră să luptăm în continuare. Revoluția este una continuă, cotidiană şi paşnică pentru o societate democratică, liberă şi justă.
Foto: Constantin Duma, Timişoara, 21 decembrie, Piaţa Operei, ora 13.15.
