1 mai este ziua internațională a muncii, dar în pofida declarațiilor și demagogiei diverșilor politicieni și guvernanți, munca și oamenii care muncesc nu sunt și nu au fost vreodată o prioritate a nici unui Guvern.
Așa cum se știe, România este țara cu cel mai mare dezechilibru dintre veniturile din Produsul Intern Brut care revin capitalului și cele ce revin salariaților – partea ce revine salariaților depășește ușor 30%, spre deosebire de majoritatea statelor UE unde se ridică spre 50%. Mai grav, în ciuda creșterii numărului de angajați, cota parte care revine acestora este în continuă scădere din 2011 și până în prezent. Acesta este efectul politicilor practicate de-a lungul perioadei post-decembriste care au mizat constant pe forța de muncă ieftină, văzută ca un avantaj competitiv. Investițiile în educație și formare au fost minime, fiind în continuare cele mai mici din UE, iar nivelul salarial a fost menținut, în mod deliberat, la un nivel scăzut. Rezultatul este ceea ce vedem astăzi – sărăcie, subdezvoltare, salarii asiatice și prețuri europene.
Aproape 30% din salariați câștigă salariul minim pe economie, în condițiile în care studiile ne arată că o gospodărie cu două salarii minime și două alocații pentru copii nu are venituri suficiente pentru a acoperi nici minimul de trai decent, nici minimul de subzistență. Procentul celor ce muncesc și se află în risc de sărăcie este cel mai mare din Europa – aproape 20%, iar în rândul unor categorii defavorizate, cum sunt tinerii și femeile, acest procent se ridică la 33%, respectiv 30%.
Reformele din domeniul legislației muncii și dialogului social, operate în 2011 de guvernul Boc, nu au făcut decât să adâncească problemele, prin scăderea puterii de negociere a angajaților și diminuarea securității locului de muncă. Nici unul din guvernele care i-au succedat, social-democrat sau tehnocrat, nu au avut curajul și voința politică de a modifica legislația într-un sens care să pună accentul pe interesele angajaților. Se mizează în continuare pe menținerea unui avantaj competitiv prin forța de muncă ieftină, necontând faptul că această strategie este pe termen lung perdantă și stimulează migrația masivă către vest, creând deficite de forță de muncă pe plan intern.
Milităm pentru o schimbare de model economic care să abandoneze actuala politică a salariilor mici și să pună accentul pe educație și formare, astfel încât să avem o forță de muncă înalt calificată și bine plătită. Reiterăm necesitatea revizuirii prioritare a Codului Muncii și a legii dialogului social pentru a spori puterea de negociere a angajaților, pentru a nu mai obstrucționa prin lege formarea de sindicate și pentru a crea premisele unei munci decente într-o țară europeană.
Foto: Banatul Azi.
