Timp de 30 de ani, definiția familiei nu s-a aflat pe agenda de probleme a cetățenilor României. Aceasta agendă a fost în schimb orientată către transformările economice și politice prin care a trecut România, lipsa locurilor de muncă, migrație, starea precară a sistemelor de sănătate și de educație, sărăcie și nesiguranță economică.
Tema familiei “normale” și a căsătoriei au fost importate din străinătate de culte militante și preluate de către organizații și politicieni populiști avizi de putere Demersuri asemănătoare au avut loc în Croația, Slovacia și Slovenia, țări membre UE, și mai ales în țări din fosta Uniune Sovietică. Toate aceste țări au în comun o experiență democratică recentă și instituții fragile, un militantism radical al cultelor neoprotestante ce au crescut în influență după 1989, existența unor biserici creștine naționale aflate în luptă cu modernizarea societății, precum și o influență vădită a Rusiei și aliaților ei în susținerea “familiei” și așa ziselor valorilor tradiționale. Rusia folosește aceste valori ca o armă pentru a alimenta opoziția față de Vestul democratic și a-și menține influența în fostele țări comuniste din Centrul și Estul Europei. Aflată în centrul acestul proiect, Rusia construiește o “Internațională Conservatoare” susținând prin mijloace subversive pozițiile eurosceptice.
Coordonarea acestor acțiuni se face prin intermediul unor organizații globale precum “Alianța Mondială a Familiilor”, loc de întâlnire în care neoprotestanții radicali americani îşi dau mâna cu agenții Kremlinului și la ale cărei evenimente participă și promotorii români ai referendumului. Ultimul eveniment al acestei organizații s-a desfășurat la Chișinău, sub patronajul președintelui pro-rus Igor Dodon. Mesajele anti-europene ce însoțesc aceste evenimente nu au întârziat să apară și în România. Marian Munteanu, un politician de orientare neo-legionară, consideră prezența la referendum un “act de independență”, punând sub semnul întrebării apartenența noastră la Uniunea Europeană.
În acest context, se arată mai clar miza referendumului și impactul acestuia – intrarea României în “Internaționala Conservatoare” condusă de Rusia şi îndepărtarea de nucleul țărilor democratice vestice. Acest referendum nu este despre credință și familie, ci despre putere, dezbinare și ură. A participa la el înseamnă a susține o Europă divizată şi slăbită, în care România să fie condusă de politicieni care nu dau socoteală nimănui și care se mențin la putere prin subjugarea justiției, presei, societății civile și a opoziției.
Sub conducerea lor, România ar începe să semene cu Rusia și cu alte state autoritare.
