Guvernul a anunțat o posibilă creştere a salariului minim la 2.080 lei brut pe lună, începând cu 1 noiembrie 2018. Orice creștere a salariului minim este benefică pentru angajați și pentru economie, cu condiția ca măririle să fie semnificative și corelate cu alte politici sociale.
Deşi salariul minim net s-a dublat în ultimii șapte ani, astăzi nu acoperă nevoile de consum necesare unui trai decent. Din cauza nivelului scăzut al salarizării, milioane de români au luat calea străinătății, aceasta fiind principala cauză a actualului deficit al forței de muncă. Fără salarii mari, România nu poate să se dezvolte.
Din 2011 până în prezent, salariul minim a crescut constant, dar, concomitent, a crescut și numărul contractelor de muncă pe salariu minim: de la 8% în 2011 la 47% în 2018. Nu am fi ajuns aici dacă PSD și-ar fi respectat promisiunea de a remedia efectele catastrofale ale legii dialogului social adoptate de guvernul Boc în 2011, prin care au fost blocate negocierile colective. În absența unor modificări legislative care să garanteze dreptul la sindicalizare și la negociere colectivă, creșterea salariului minim nu va asigura ieșirea din subdezvoltare.
Mai mult decât atât, un efect indirect al creșterii salariului minim este precarizarea lucrătorilor independenți și a tuturor celor care nu sunt salariați. Contribuțiile sociale ale acestora sunt calculate în baza salariului minim, ceea ce înseamnă că lipsa unor măsuri sociale echitabile îi lasă în afara sistemului de asigurări sociale și de sănătate.
O altă problemă ignorată de PSD este suprataxarea celor cu salarii mici. Beneficiile creșterii salariului minim sunt anulate de taxele și impozitele uriașe plătite de cei mai vulnerabili dintre români. Taxele pentru salariul minim din România sunt cele mai mari din Uniunea Europeană (38,6%). Avem nevoie de taxare progresivă pentru a diminua povara pusă pe cei cu salarii mici și pentru a asigura o distribuție echitabilă a prosperității.
Deși este necesară, creșterea anunțată a salariului minim reprezintă un pas prea mic și insuficient, care nu poate remedia dezastrul social în care se află România la ora actuală. România are nevoie de politici sociale integrate și curajoase, nu de măsuri punctuale și mărunte. Salariul minim nu trebuie să fie un salariu de supraviețuire, aşa cum este în prezent, ci un salariu care să asigure o viață decentă și demnă.
