Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Trans (Transgender Day of Rememberance, TDOR), marcată în fiecare an pe 20 noiembrie, își propune să atragă atenția asupra violenței disproporționate direcționate împotriva persoanelor transgender din toată lumea.
Date disponibile la nivel internațional arată că 2.982 de persoane transgender au suferit atacuri fatale începând din 2009 – fenomenul fiind însă puternic sub-raportat. Numărul acestora este în creștere accelerată, între 1 octombrie 2017 și 30 septembrie 2018 fiind înregistrate 369 de cazuri, cu 44 mai multe cazuri decât în anul precedent și cu 74 mai multe decât în 2016. Violența extremă este manifestarea cea mai dramatică a unor fenomene prezente în fiecare societate și care rezultă în marginalizarea persoanelor transgender: prejudecățile și discriminarea zilnică în toate sferele vieții, lipsa recunoașterii juridice a identității de gen în acte, condamnarea la profesii periferice și stigmatizate, sărăcia. Transfobia se suprapune deseori xenofobiei, rasismului sau sexismului, având în vedere că persoanele de culoare, imigranții, lucrătorii sexuali și femeile trans sunt victimele predilecte ale acestor atacuri.
Și în România situația persoanelor transgender este foarte grea. Medicii psihiatri au o putere disproporționată și discreționară asupra vieții persoanelor transgender, fiind chemați să certifice identitatea acestora înainte de a li permite accesul la unele măsuri absolut necesare pentru bunăstare și chiar supraviețuire, precum tranziția medicală sau schimbarea actelor. Accesul la procedurile medicale necesare tranziției, vital pentru unele persoane transgender, este strict restricționat sau chiar inexistent. Prevederile legale privind schimbarea sexului în acte sunt ambigue, dând naștere la numeroase abuzuri. Modificarea actelor de identitate este condiționată în majoritatea covârșitoare a cazurilor de parcurgerea tranziției medicale, inclusiv de efectuarea operațiilor și de sterilizarea obligatorie. Costurile tuturor acestor proceduri medicale și juridice sunt suportate exclusiv de către persoanele transgender, nefiind acoperite nici de sistemul de asigurări publice nici de bugetul public. Stigma, prejudecățile și ignoranța sunt larg răspândite în societate, în familie și în relația cu autoritățile, cauzând suferințe și discriminare în viața de zi cu zi. Mai mult, discursul public anti-transgender a căpătat noi valențe și o amploare exponențială în ultimul an în contextul referendumului pentru modificarea Constituției, crescând riscul de violențe asupra acestora.
Discriminarea sistemică are aceleași consecințe nefaste în România ca în alte țări, împingând persoanele transgender spre periferia societății. De foarte multe ori, ele părăsesc România în căutarea unei vieți mai bune. În străinătate se confruntă deseori însă cu aceleași probleme, agravate uneori de prejudecăți xenofobe, care le restricționează accesul pe piața muncii. Femeile trans sunt astfel împinse sa practice sex comercial, în lipsa altor opțiuni, ceea ce le expune zilnic la riscul violenței fizice, inclusiv a celei fatale. Laura Ursaru, ucisă pe 10 noiembrie 2017, este prima femeie transgender româncă despre care știm ca a murit din cauza transfobiei – multe alte victime fiind probabil neștiute, de-a lungul anilor precedenți.
„Violența asupra persoanelor trans trebuie să înceteze. Nu am greșit cu nimic să ne naștem așa. Statul român trebuie să ne asigure protecția prin legi, ca alte state europene, căci și noi suntem cetățene și cetățeni români.”
– Antonella Lerca Duda, femeie transgender, membră a Platformei Demos.
