Oboseala cronică și epuizarea psihică sau fizică cauzate de prea multă muncă sunt semnele ”burnout-ului” (suprasolicitării).
Angajații din România petrec, în medie, mult prea mult timp la locul de muncă și își neglijează starea de sănătate și viața personală din cauza muncii. Acest lucru are consecințe dramatice asupra bunăstării lor fizice și mentale.
Conform datelor European Working Conditions Survey (EWCS) din 2016, peste 35% din angajații români muncesc mai mult de 40 de ore pe săptămână, situându-se pe locul 3 din Uniunea Europeană, după Cehia și Grecia și peste media europeană de 23%. În pofida stării de sănătate proaste, 80% dintre angajații români nu și-au luat nici măcar o zi de concediu medical în anul în curs, România situându-se în această privință pe locul 2 în Uniunea Europeană, după Portugalia (81%). 15% din angajații din țara noastră au afirmat că munca le afectează negativ starea de sănătate, iar 21% declară că în ultimele 12 luni s-au simțit în mod constant prea obosiți pentru a putea face față sarcinilor domestice de după programul de lucru.
Angajații resimt, din ce în ce mai mult riscurile de sănătate asociate oboselii cronice, epuizării psihice și fizice cauzate de orele suplimentare. Cu alte cuvinte, au început fie afectati de sindromul „burnout”.
Burnout-ul nu este o boală care afectează doar categoriile de angajați care lucrează în medii poluante sau care sunt expuși la factori de mediu extrem, ci și categorii de angajați care lucrează în medii de lucru foarte dinamice și competitive, în special în zona de business, care supune angajații la un mediu de lucru aparent provocator și cu obiective ambițioase pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi bonus-uri financiare sau simbolice.
Există o legătură puternică între locul de muncă și burnout. Orele de muncă suplimentară, intensitatea muncii, munca plătită suplimentar, adaptarea la restricțiile și cerințele locului de muncă sau lipsa protecției sindicale conduc la epuizare fizică, la apariția bolilor psihice și psihosociale, cum ar fi depresia, anxietatea, instabilitatea emoțională etc. Deja Letonia și Italia recunosc burnout-ul ca fiind o boală profesională. În alte țări europene, precum Franța sau Belgia există dezbateri puternice în ceea ce privește recunoașterea burnout-ului ca boală gravă și ca afecțiune fizică și mintală cauzată în principal de condițiile de muncă.
Burnout-ul nu este o problemă individuală a angajatului – este o problemă care necesită un răspuns colectiv. Din păcate, în România, atât legislația, cât și funcționarea instituțiilor nu sunt adecvate pentru a preveni și contracara fenomenul. Mai exact:
- Comitetele de securitate și sănătate în muncă sunt obligatorii doar în companiile care au mai mult de 50 de angajați. Această prevedere este complet inadecvată structurii economiei românești, unde 97% dintre companii au sub 50 de angajați. Demos consideră necesară regândirea prevederilor legislative referitoare la securitatea și sănătate în muncă, inclusiv pentru angajații din micile companii să fie protejați.
- Rolul reprezentanților angajaților în stabilirea normelor de muncă și a a condițiilor de lucru este unul consultativ. Demos insistă pe importanța unui dialog social real care să asigure reprezentarea intereselor salariaților în procesele decizionale de la nivelul companiilor, care afectează sănătatea și viața angajaților.
Inspecția Muncii nu este pregătită pentru a juca un rol cheie în prevenirea fenomenului de burnout. Demos susține necesitatea unor reforme ample, care să confere Inspecției un rol mai mare, dar și instrumentele financiare, legale și de resurse umane necesare pentru a combate un fenomen care îi afectează pe tot mai mulți români.
