Lucrezi 8-10 ore pe zi, iar la sfârșitul lunii salariul îți ajunge doar pentru plata chiriei sau a ratei la bancă? Teoretic, salariul minim ar trebui să fie suficient pentru a asigura o viață decentă. Este inacceptabil ca un om care își petrece toată ziua la muncă să ajungă acasă neștiind dacă are ce să pună pe masă în zilele următoare. Într-o țară dezvoltată, grija zilei de mâine nu mai trebuie să fie o problemă pentru populație.
În anul 2018, în România, o persoană adultă are nevoie de 2.552 lei pe lună pentru un trai decent. Ce înseamnă atunci un salariu minim net de 1.162 lei? Mai puțin de jumătate din cât ar fi necesar.
Demos susține ridicarea nivelului salariului minim și corelarea acestuia cu coșul de consum pentru un trai decent. Creșterea salariului minim, cuplată cu trecerea la un sistem de impozitare progresivă și cu o rată mai mare de taxare a averilor și a capitalului, poate asigura transformarea pieței muncii din România într-una justă, cu adevărat europeană.
Ce rost mai are să vorbim despre “salariu minim” dacă acesta nu asigură un minim de viață decentă? De fapt, un salariu minim care nu acoperă nevoile de trai este o încălcare a drepturilor omului. Consiliul Europei a acuzat încă de acum 3 ani România de încălcarea Cărții Europene a Drepturilor Sociale prin menținerea salariului minim la un nivel scăzut, încălcând astfel dreptul la o remunerație echitabilă. Conform Art. 3 al C131/1970, adoptată de Organizația Internațională a Muncii şi ratificată de România, salariul minim trebuie stabilit luând în considerare atât condițiile economice ale statului în cauză, cât și nevoile salariaților și ale familiilor acestora, incluzând costul vieții și asigurările sociale.
Cu toate acestea, există o opoziție vocală față de ideea creșterii salariului minim din partea unor grupuri de interese pentru care profitabilitatea economică e mai importantă decât viața umană. În spațiul public circulă o serie de mituri des repetate de cei care se opun creșterii salariului minim. Considerăm că aceste critici sunt greşite şi trebuie să fie demontate.
MITUL NR. 1:
Salariul minim „crescut din pix” ignoră realitățile economice și nu reflectă creșterea productivității muncii.
Diverse voci repetă la nesfârșit povești despre lenea angajatului român și slaba lui productivitate. De asemenea, la fiecare creștere a salariului minim se arată cu degetul către productivitatea muncii din România, care este mai mică decât în alte state ale UE.
Ce le scapă din vedere celor care acuză măririle salariale e faptul că productivitatea nu ține doar de angajat. Oricât de intens ar lucra angajații, fără un management adecvat și fără investiții în tehnologii avansate, productivitatea nu poate crește peste un anumit nivel. Productivitatea scăzută este, în egală măsură, responsabilitatea patronilor. Iar dacă angajații nu merită salarii mai bune, atunci de ce patronii ar trebui să se aștepte la profituri mari, în condițiile în care rulează afaceri neproductive?
În realitate, toate datele ne arată că angajații români sunt ultra-productivi, chiar dacă acest lucru nu se reflectă în productivitatea totală a muncii – din cauza factorilor menționați mai sus, dar și din cauza modului în care se calculează productivitatea.
Pentru a ne da seama cât de mult și cât de bine lucrează angajatul român, trebuie să ne uităm la randamentul muncii, adică la raportul dintre productivitate și costuri. Raportată la costul forței de muncă, productivitatea muncii în România este a doua cea mai mare din Uniunea Europeană (figura 4.14). Prin urmare, argumentul cu slaba productivitate a angajaților din România nu ține – randamentul angajaților români este foarte mare!
În realitate, prin creșterea salariului minim la un nivel care să permită angajaților un trai decent, capitalul nu își va mai putea baza avantajul competitiv pe forța de muncă ieftină românească și va fi nevoit să investească în tehnologizare. Dacă vor fi scoase de pe piață anumite firme, va fi vorba exact de cele care vor continua să-şi bazeze afacerea pe reprimarea angajaților printr-o salarizare derizorie față de munca pe care o depun.
Departe de a duce la o scădere, creșterea salariului minim va duce în termen mediu la o creștere a productivității economice.
Sursa: Studiul „Situația Salariaților din România – 2018”, Syndex România
MITUL NR. 2
Creșterea salariului minim va duce la creșterea prețurilor (crize inflaționiste).
Mărirea salariului minim duce la creșterea prețurilor mărfurilor de pe piață și, prin urmare, la inflație, ne mai spun criticii salariului minim.
În realitate, în timp ce în ultimii șapte ani salariul minim și-a dublat valoarea, fenomenul inflaționist nu a apărut. Anul curent este singura excepție, dar nu avem nicio dovadă că recenta creștere a inflației e rezultatul exclusiv al creșterilor salariale. Studiile ne arată că o creștere cu 10% a salariului net va avea în medie o influență de 0,5% asupra ratei inflației. Creșterea prețului carburanților, a energiei electrice și deprecierea leului au determinat într-o măsură mult mai mare fenomenul inflaționist decât majorările salariale.
Nivelul crescut al inflației din ultimul an se înscrie în tendința recentă din toată Europa; în plus, rata inflației din România se situează sub cea a Marii Britanii și la un nivel similar cu a Cehiei.
În concluzie, ideea că inflația ar fi rezultat în urma creșterii salariului minim este una ideologică, şi nu economică. Creșterea salariilor influențează mai ales dimensiunea profiturilor, şi nu a inflației. Atâta timp cât angajații români sunt cei mai rentabili din Uniunea Europeană, creșterile salariale nu vor conduce la o inflație galopantă, ci pur și simplu la o viață mai bună, la o productivitate mai mare și la mai multă dreptate socială.
MITUL NR. 3
Creșterea salariului minim duce la pierderi de locuri de muncă
La fiecare creștere a salariului minim apare și amenințarea cu creșterea șomajului și dispariția locurilor de muncă. Prin aceasta, anumite grupuri de interese politice și patronale își ascund de fapt propria lipsă de productivitate, apărând cu orice preț un model de creștere economică bazat exclusiv pe forță de muncă ieftină.
Realitatea îi contrazice flagrant pe acești propovăduitori ai apocalipsei locurilor de muncă. Deși salariul minim s-a dublat în ultimii ani, nu s-a înregistrat o scădere a numărului angajaților; din contră, numărul total de angajați a crescut. Azi avem circa un milion de locuri de muncă în plus față de 2012, când a fost relansată creșterea salariului minim. Șomajul a scăzut – atât la nivelul populației totale, cât și în rândul tinerilor, despre care se spune că ar fi categoria cea mai afectată de creșterile salariului minim.
Cataclismul economic anunțat de patronate și de aliații lor politici nu s-a produs. Dimpotrivă: în ciuda creșterilor salariale, cifra de afaceri și profitabilitatea companiilor au crescut după 2012, chiar și în sectoarele în care predomină forța de muncă plătită cu salariu minim. Spre exemplu, doar în intervalul 2012-2014, în sectorul comerț profitabilitatea a crescut cu 80%, iar în industria prelucrătoare cu 300%!
Departe de a duce la faliment economic și la dispariția locurilor de muncă, creșterile salariale conduc, de fapt, la o eficiență crescută a muncii și, prin urmare, la afaceri mai profitabile. Doar viziunea îngustă, blocată în calcule strict contabile, și nu economice, îi determină pe unii patroni sau pe aliații lor politici să tot anunţe apocalipsa economică.
Pentru a ieși din subdezvoltare, trebuie părăsită această viziune contabilicească și trebuie înţeles că remunerarea decentă se traduce în beneficii mai mari pentru toată lumea: angajaţi, patronate, întreaga societate.
MITUL NR. 4
Avem prea mulți angajați pe salariul minim față de alte țări; deci salariul minim a crescut prea mult.
Sursa: Studiul „Situația Salariaților din România – 2018”, Syndex România
Oponenții salariului minim arată cu degetul la creșterile alarmante ale contractelor de muncă pe salarii minime. Într-adevăr, din 2011 până în prezent numărul contractelor de muncă pe salariu minim a crescut de la 7,7% la 34,5%. Dacă adăugăm și contractele cu normă parțială, procentul ajunge la 48%, în principal din cauza situației din mediul privat, unde aproape 54% dintre contractele individuale de muncă ajung cel mult la 1.900 lei brut.
Concluzia pripită pe care o trag de aici criticii creșterii salariului minim este că acesta e prea mare și că angajatorii nu își permit să plătească mai mult. Singurul motiv pentru care ajung la această concluzie este graba lor de a veni în apărarea unor patronate care au ales un model economic bazat pe reprimarea economică a celor pe care îi angajează. Este o concluzie falsă, fără legătură cu faptele.
În realitate, motivul principal pentru care a crescut atât de mult numărul celor care muncesc pe salarii minime îl constituie modificările aduse legislației muncii și dialogului social în 2011. Desființarea negocierilor colective la nivel național și slăbirea negocierilor la nivelul ramurilor economice a dus la această situație lamentabilă, în care jumătate din forța de muncă lucrează pentru un salariu de nimic.
Cu cât va slăbi mai mult forța colectivă a angajaților, cu atât mai mult va crește numărul celor care lucrează pe salariul minim.
În aceste condiții, mișcarea care ar da o lovitură letală angajaților ar fi oprirea creșterii salariului minim sau, aşa cum propunea recent PNL, scăderea lui. Numărul celor care muncesc pe salarii minime nu ar scădea, dar s-ar înrăutăți dramatic calitatea vieții lor.
Demos susține ferm necesitatea creșterii salariului minim și reinstaurarea drepturilor colective ale angajaților.
