Paradisurile fiscale, adică acele țări sau teritorii care practică un nivel de taxare foarte scăzut, permit marilor corporații să eludeze sistemele de taxare din alte țări, inclusiv din România, provocându-le acestora daune financiare majore.
Rețeaua Tax Justice Network (TJN) a publicat recent o listă a celor 10 paradisuri fiscale care au contribuit cel mai mult la disfuncția sistemului internațional de impozitare a marilor corporații. Printre ele se regăsesc patru teritorii și dependențe ale Regatului Unit, alături de Olanda, Elveția, Luxemburg, Singapore, Bahamas și Hong Kong.
Aproape 40% din profiturile întreprinderilor multinaționale sunt transferate în fiecare an către paradisuri fiscale, iar unele țări din Uniunea Europeană sunt cele care pierd cel mai mult de pe urma acestui transfer, deoarece 35% din profiturile transferate provin din țările membre ale UE. Pierderile anuale de venituri astfel cauzate bugetelor statelor membre sunt foarte greu de determinat cu precizie, din cauza lipsei de date fiabile. Totuși, Parlamentul European a estimat în 2015 că aceste pierderi ar fi între 50 și 190 miliarde de euro pe an. Dar cele mai recente estimări ale evaziunii fiscale în UE indică o cifră de aproximativ 825 miliarde de euro pe an.
Statele membre UE cu cea mai injustă distribuție a veniturilor, precum România, sunt și cele care au cel mai redus nivel al încasărilor bugetare. Țara noastră colectează taxe în valoare de numai 28% din PIB – cel mai mic procent din Uniunea Europeană, după Irlanda. Iar cele mai recente estimări arată că România pierde din cauza evaziunii și optimizării fiscale aproximativ 30% din încasările pe care ar trebui să le înregistreze în mod normal. Aceasta este o altă dovadă că modelul economic al României – și al Europei, în general – funcționează în favoarea marelui capital.
Este în interesul României ca acest cerc vicios să fie întrerupt prin reguli fiscale comune la nivel european și armonizare fiscală la nivel comunitar. Numai printr-o asemenea coordonare putem aborda eficient problema “optimizării fiscale” realizate prin intermediul paradisurilor fiscale intra- și extra-comunitare. Capitalul este organizat la nivel transnațional, deci taxarea adecvată a acestuia trebuie făcută la același nivel.
Demos susține o reglementare fiscală fermă, și extinsă la nivelul întregii Uniuni, cu privire la paradisurile fiscale, prin următoarele măsuri:
✅ Echitate între state
Realizarea unei liste a paradisurilor fiscale intra- și extracomunitare. Actuala listă a “jurisdicțiilor non-cooperante” este departe de a fi suficientă, dat fiind că ea nu include nici măcar unul dintre cele zece paradisuri fiscale identificate de Tax Justice Network.
🌐 Impozitare și redistribuire în țara în care este realizat profitul
Consolidarea principiului impozitării profiturilor în statele membre înainte ca ele să părăsească Uniunea – spre exemplu, prin reținerea în mod coordonat a impozitelor pe dividende și pe redevențe, blocând astfel “fuga” în afara UE a profiturilor neimpozitate.
✅ Corporații transparente
Introducerea obligativității pentru marile corporații de a raporta public impozitul pe profit pe care îl plătesc în fiecare jurisdicție în care sunt prezente, împreună cu alte informații fiscale relevante.
⛔️ Fără competiție fiscală în UE!
Introducerea unei rate minime de impozitare a profitului corporațiilor în UE, pentru a evita situația în care statele membre își reduc tot mai mult rata de impozitare a profitului în încercarea de a rămâne atractive pentru investitori. Ținând cont că majoritatea statelor membre impozitează profitul între 19% și 25%, această rată minimă ar putea fi stabilită la 19%.
⚖️ Aceleași reguli pentru toate statele UE
Implementarea de către statele membre a directivelor împotriva evitării obligațiilor fiscale (ATAD I și ATAD II), prioritizând în special dispozițiile privind societățile străine controlate care ar permite taxarea profiturilor transferate în paradisuri fiscale la rata de impozitare a statului membru de origine.
Însă aceste prevederi, precum și orice alt proiect de reglementare fiscală cu adevărat eficientă la nivel european, nu au șanse să fie adoptate atâta timp cât deciziile în domeniul fiscal se pot lua doar printr-un vot unanim al tuturor statelor membre. De aceea, susținem fără rezerve recenta propunere a Comisiei Europene de a trece treptat la un sistem de vot cu majoritate calificată în acest domeniu și de a acorda Parlamentului European rolul de co-decident.
[Descriere imagine: insulă exotică cu palmieri și semnul întrebării. Deasupra textul „Unde se duc banii noștri când se duc?”]
Surse:
- Indexul The Corporate Tax Haven:
- Murphy, R (2019) – “The European Tax Gap”
- Tørsløv T. R., Wier L. S and Zucman G. (2018) – „The missing profits of nations”
- Comisia Europeană (2019)
- Parlamentul European (2019) – Raport referitor la infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale
