România are nevoie de o guvernatoare sau un guvernator BNR care să se confrunte strategic cu două provocări imediate: adoptarea monedei euro și criza climatică. În fața acestor provocări, considerăm că este timpul pentru idei și persoane noi la cârma BNR.
În cei 30 de ani de mandat aproape neîntrerupt, Mugur Isărescu numără victorii și înfrângeri. A introdus un regim de țintire a inflației care ne-a aliniat cu alte bănci centrale. A reușit, cu o oarecare întârziere, să reducă inflația la nivelul celei din alte țări europene. A luptat cu speculatorii în 2008 și a demonstrat că banca centrală poate să țină în frâu forțele globalizării financiare. De aceea este perceput ca o forță de stabilizare într-un sistem politic altfel destul de haotic.
Da, BNR a făcut și greșeli
Mugur Isărescu a reușit însă, printr-un discurs sofisticat și o strategie de comunicare pro-activă, să ascundă greșelile pe care le-a comis, spre exemplu:
- Decizia de a relaxa reglementările asupra creditului ipotecar în valută în ianuarie 2007. Consecințele s-au văzut imediat: creditul ipotecar în valută a crescut cu 80% într-un singur an. Decizia BNR a hrănit o bulă speculativă care s-a spart în 2008. A influențat și poziția BNR în discuțiile pe Ordonanța 50, în care li se cerea băncilor să își asume o parte din riscul valutar pe care l-au transferat debitorilor. BNR a invocat stabilitatea financiară pentru a apăra băncile de o intervenție a statului care ar fi fost justificată atât economic cât și moral, fără să ofere nicio dovadă convingătoare că o renegociere a creditelor în valută ar fi o sursă de instabilitate financiară. Spre exemplu, Ungaria a forțat băncile să renegocieze, recunoscând co-responsabilitatea lor în bula imobiliară hrănită de creditul în valută, fără să experimenteze o criză financiară.
- Deciziile recente de politică monetară, folosite pentru ambiții personale. În mai 2019 ne-am fi așteptat ca BNR să ridice dobânda de politică monetară, dat fiind că era preocupată de creșterea inflației. Nu a făcut-o, posibil pentru că nu a vrut să ridice dobânzile în plină campanie electorală și să supere partidele aflate la guvernare. E bine știut că băncile centrale intră și ele câteodată în jocul electoral, iar faptul că Mugur Isărescu a făcut-o când Liviu Dragnea amenința să îl schimbe ridică întrebări serioase despre disponibilitatea sa de a sacrifica independența băncii centrale în cursa pentru un nou mandat
Dar poate mai important decât să analizăm greșelile BNR sub conducerea lui Mugur Isărescu este să ne uitam la provocările fără precedent cu care BNR se confruntă.
Prima provocare pentru viitor: perspectiva aderării României la zona Euro
Există un consens în spațiul politic, cu excepția Demos, că România trebuie să intre în zona euro. Este o decizie delicată, pentru că intrând în zona euro, pierdem două instrumente de politică economică cruciale: politica monetară și cursul de schimb. Întrebarea este: la ce curs de schimb vom adopta moneda euro? Dacă alegem să o adoptăm la un curs foarte puternic, pierdem competitivitate în comparație cu alte țări. Ca să intrăm la un curs “slab”, BNR ar trebui să aibă o strategie de depreciere treptată a cursului de schimb care să nu producă inflație și să nu pună presiuni excesive pe împrumuturile în valută. Ori cu ocazia înfruntărilor dintre BNR și guvern pe subiectul “taxei pe lăcomie”, Mugur Isărescu a dezvăluit un detaliu important: BNR, în discuții interne, vizează un curs de schimb de 7-8 lei la euro. România are nevoie de o guvernatoare sau un guvernator care să dea dovadă de mai multă transparență cu privire la strategia de aderare la euro, să explice cum se poate gândi această tranziție la un curs de 7-8 lei fără a genera inflație și fără atacuri speculative, iar dacă acest lucru nu este posibil, să aibă curajul să se opună intrării în zona euro. Știm din nou din experiența Ungariei că nu este imposibil să te opui presiunilor europene atunci când ai dovezi clare că asemenea decizii ar face rău economiei naționale.
A doua provocare pentru viitor: criza climatică
Mark Carney, guvernatorul Băncii Centrale a Angliei, a făcut din criza climatică o prioritate. Foarte repede, alte bănci centrale au preluat această prioritate, recunoscând că încălzirea globală amenință stabilitatea financiară. Băncile centrale s-au organizat în “Rețeaua pentru înverzirea sistemului financiar” (http://bit.do/eXLh5), care numără până acum 30 de membri, România nefiind membră deși alte țări din Europa de Est sunt. În lupta împotriva crizei climatice, băncile centrale sunt îngrijorate de riscuri fizice care vin din evenimente climatice extreme care vor afecta activele instituțiilor financiare, dar și despre riscuri de tranziție, care vin din măsurile pe care țările le vor adopta pentru a accelera tranziția către o economie cu emisii de carbon reduse; aceste măsuri vor afecta acele instituții financiare care creditează sectoare poluante. Comisia Europeană a demarat o inițiativă de a crea o clasificare care să deosebească creditele către sectoare poluante (denumite “maro” în literatura de specialitate) de creditele către sectoarele care au un impact pozitiv asupra mediului (credite “verzi”). Din păcate, România nu participă în aceste discuții și nu este pregătită pentru schimbări rapide, atât în economia reală, cât și în cea financiară.
Asemenea schimbări necesită o bancă centrală cu inițiativă și strategie precum și o cooperare mai strânsă între BNR și Ministerul de Finanțe, pentru a asigura o schimbare de model care reduce impactul asupra stabilității financiare, asupra pieței de muncă, asupra economiei reale. Necesită resurse publice investite strategic care să ușureze efectele tranziției. Din păcate, până acum, poziția oficială a lui Mugur Isărescu a fost de a se pronunța public în mod constant împotriva politicilor fiscale active, sau a intervenției statului în economie. O face știind foarte bine că datoria publică a României este una din cele mai scăzute din Europa, știind că problema în România nu este lipsa de spațiu fiscal, ci compoziția cheltuielilor, execuția deficitară a planurilor de investiții, lipsa unui buget multianual, impredictibilitatea schimbărilor fiscale și atitudinea relaxată față de creativitatea fiscală a marilor companii. Lipsa de capacitate instituțională nu se rezolvă cu un deficit mai mic. În contextul crizei climatice, această poziție ideologică a lui Mugur Isărescu riscă să provoace daune serioase economiei noastre.
Este nevoie de o schimbare la BNR!
Considerăm că rolul lui Mugur Isărescu s-a încheiat. Numeroasele lui mandate în fruntea BNR se suprapun cu decizii problematice de politică monetară și cu crearea unei ordini economice profund inegalitare în România. Demos va continua să monitorizeze atent activitățile BNR și consideră că o reformă a acestei instituții este mai mult decât necesară. Avem nevoie de o bancă națională care să fie mult mai atentă și implicată în lupta împotriva crizei climatice, la fel cum avem nevoie de o bancă națională care să explice exact de ce și în ce condiții adoptarea monedei euro va fi benefică pentru România.
Vino alături de noi:
Donează pentru Demos:
[Descriere imagine: Fotografie a lui Mugur Isărescu, text suprapus “Oportunitate pierdută: împotriva unui nou mandat Isărescu la BNR”]
