
România este un stat precar fiscal, dar cu o economie cu o creștere impresionantă. Combinația dintre slăbirea statului cu relaxarea fiscală a condus, inevitabil, la tensiune bugetară, la finanțare slabă a bunurilor comune, precum și la riscuri de refinanțare a datoriei publice în momentele de criză financiară.
Această situație este analizată în detaliu în studiul „Pauperitatea fiscală a României. Ce o explică și ce se (mai) poate face?” realizat de către Cornel Ban și Alexandra Rusu la cererea Friedrich-Ebert-Stiftung Romania. Studiul complet aici: https://tinyurl.com/wdczfkw.
România are 14.302 de persoane cu o avere cuprinsă între 1 și 5 milioane USD, 1.042 de persoane cu o avere cuprinsă între 5 și 10 milioane USD și 26 de persoane cu o avere de peste 100 milioane USD. Aceste persoane reprezintă 0,01% cei mai bogați rezidenți.
Majoritatea beneficiilor generate de creșterea economică din ultimii opt ani au revenit celor mai bogați 20% dintre oameni. Având în vedere că România este țara central și est-europeană cu cea mai bună performanță în ceea ce privește creșterea reală a PIB, a exportului și a consumului din perioada 2000-2018, veniturile fiscale ar trebui să fie mai mari, nu mai mici.
Încasările la buget din taxe în țara noastră reprezintă numai 27% din PIB, în timp ce în Franța acestea se ridică la 48%, în Polonia la 31% și în Bulgaria la 30% (sursă aici:https://tinyurl.com/wm8my8h ).
Studiile arată că cetățenii cu cele mai mari averi sunt cei care evită cel mai mult plata impozitelor. Iar exemplul României este dureros: în intervalul 2012-2015, ANAF a auditat numai 96 de persoane din procentul de 0,01% reprezentând persoanele cu cele mai mari averi, iar suma totală a banilor recuperați ca impozite a fost meschină, de 35 milioane lei. După 2015 nu mai există date.
Concluziile studiului sunt apăsătoare: munca plătește mai mult decât capitalul. Introducerea cotei unice de impozitare în perioada de creștere economică a contribuit la creșterea deficitului de cont curent, acest lucru alimentând austeritatea din 2009-2011, precum și întreaga criză economică. Mai mult decât atât, scăderea cotei unice din 2018 de la 16% la 10% s-a resimțit negativ în bugetul încasărilor din impozitul pe venit (cu aprox. 41,7%).
În același timp, relaxările fiscale de care a beneficiat capitalul sunt semne clare ale unei economii făcute în numele unei singure ideologii, cea neoliberală. România este în grupul statelor în care impozitul pe venit/profit și pe avere este la jumătatea nivelului aplicat de state cu sistem de redistribuție extensivă.
Cu alte cuvinte, statul român nu urmărește scăderea decalajelor socio-economice care macină vieților oamenilor, ci menajarea celor care au deja resurse considerabile.
Împreună cu autorii studiului, credem că România are nevoie de reforme în mai multe direcții:
1. Reformare ANAF
- în primul rând, cercetarea este baza oricărei politici: Școala de Fiscalitate, Finanțe Publice și Vamă trebuie conectată cu instituțiile omoloage din statele care reușesc performanțe în domeniul fiscal;
- reformarea procedurilor de recrutare trebuie însoțită de creșterea condițiilor de muncă din sediile ANAF; scenariul ideal cuprinde înființarea unui departament de cercetare care să ofere analize calitative;
- schimbarea atitudinii autoritare a unor elemente ANAF cu una mai educativă care să ajute persoanele fizice și IMM-urile;
2. Reformarea sistemului fiscal
- impozitarea progresivă a veniturilor și a averilor;
- mărirea impozitului pe dividende;
- eliminarea scutirilor la tranzacții imobiliare și mărirea treptelor de impozitare la aceste tranzacții;
- blocarea ajutoarelor de stat acordate către firmele care sunt înregistrate în centre financiare de tip offshore;
- schimbarea regimului de tip holding care favorizează corporațiile prin nepracticarea costuri adiționale la tranzitarea fluxurilor de capital și de dividende între companii;
- soluționarea rapidă a litigiilor fiscale;
- mărirea TVA la consumul de lux și poluant;
- mărirea cotelor de impozitare aplicabile veniturilor personale ale gospodăriilor celor mai bogați 10% dintre oameni, având în vedere că acestea dețin 60% din bogăția totală.
–
Urmărește-ne și pe Facebook: #democratie #solidaritate #demos
[Descriere foto: Creșterea economică umple doar buzunarele celor bogați]