Salutăm și ne solidarizăm cu Asociația Human Catalyst și cei aproape 100 de semnatari ai scrisorii care semnalează „Fenomenul Brăila” din sistemul educațional. Conform analizei realizate de aceștia, zeci de mii de copii din toată țara, mulți provenind din medii defavorizate, sunt împinși de școli să nu se înscrie la examenele naționale. Scopul este de a ridica media școlilor la aceste examene, mascându-se astfel dezastrul real și eșecul sistemic al învățământului românesc. Prețul îl plătim cu toții, ca societate, dar mai ales cei care sunt marginalizați și sacrificați pentru o spoială ieftină care nu păcălește însă pe nimeni. Reamintim că mai puțin de 40% dintre elevii care se înscriu în clasa I ajung să și promoveze examenul de Bacalaureat,iar peste 19% din elevii dintr-o generație nici nu ajung în clasa a VIII-a.
Procedura, numită de Human Catalyst „Fenomenul Brăila”, este parte din problemă, dar nu este singurul element care contribuie la discriminarea sistemică din învățământul preuniversitar:
- 60.645 de copii cu dizabilități au vârstă școlară, iar, dintre aceștia, 17.975 sunt neșcolarizați deoarece nici școlile speciale, nici cele de masă nu sunt dispuse să-i accepte;
- 44% dintre copiii romi între 7 și 11 ani nu merg la școală, cifra ridicându-se la 65% în cazul copiilor romi de 12-16 ani;
- Elevii din orașe mari obțin scoruri la examenul PISA comparabile cu cele ale elevilor din țările scandinave (peste 500 de puncte), în timp ce cei din rural obțin scoruri sub 400;
- Elevii din mediul rural au parte de o educație mult mai slabă calitativ decât cei din mediul urban, fapt reflectat în special în notele obținute la Evaluarea Națională.
Știm, din studii naționale și internaționale, că cel mai bun indicator al succesului educațional al unui copil este statutul socio-economic al familiei. În România, situația este chiar mai gravă decât în restul Europei: în medie, în UE, o treime dintre copiii din familii cu statut socio-economic scăzut obțin rezultate slabe la PISA; în România, însă, procentul trece de jumătate. Mai știm și că subfinanțarea educației lovește cel mai tare în școlile rurale, în special cele care deservesc comunități defavorizate. Acestea au profesori cu o calificare mai slabă și, în consecință, cu salarii mai mici. De obicei, aceste școli nu beneficiază decât de un sprijin foarte limitat din partea autorităților locale.
Pledăm pentru politici publice ancorate în realitate, care să înlocuiască gândirea orientată pe soluții magice, dominantă în spațiul public când vine vorba de educație. Educația poate fi motorul principal de progres care poate corecta inegalitățile majore, poate aduce prosperitate și, în primul rând, poate crea cetățeni responsabili, activi și fericiți.
În consecință, credem că:
- Măsurile în educație trebuie să fie echitabile, ceea ce înseamnă că trebuie să investim mai mult (și prioritar) în comunitățile din zonele care au fost sistematic discriminate și defavorizate;
- Investiția în educația timpurie, antepreșcolară, preșcolară și primară, trebuie să aibă prioritate;
- Măsurile educaționale trebuie să privească profesionalizarea cadrelor didactice prin introducerea unui masterat didactic dinamic/modern și adaptarea și flexibilizarea curriculei;
- Orice reformă educațională trebuie complementată de o reformă socială prin care se asigură sprijin pentru ameliorarea efectelor statului socioeconomic al familiei;
- Transformarea școlilor în spații incluzive, prin creșterea numărului de profesori de sprijin pentru elevii cu dizabilități, formarea profesorilor, introducerea de elemente curriculare relevante și accesibilizări;
Un colectiv de profesori formați ca adevărați profesioniști, recompensați, organizați și sprijiniți ca atare, nu și-ar împinge niciodată elevii înspre abandon și nu ar încerca niciodată să mascheze problemele cu care se confruntă. Un sistem incluziv nu ar permite niciodată dezvoltarea unor asemenea practici întrucât nu ar crea contextul sau presiunea care să împingă cadrele didactice înspre un asemenea comportament. Într-o comunitate deservită de asistenți sociali profesioniști, care dispun de mecanismele necesare, nu s-ar fi permis marginalizarea unui elev de către școală.
Salutăm Human Catalyst pentru campania curajoasă și ne solidarizăm cu cauza elevilor discriminați.
Credit foto: Human Catalyst